De-a lungul timpului, am fost întrebată, în diferite contexte, ce m-a făcut să aleg meseria de psiholog. A fost chiar prima întrebare pe care ne-a adresat-o profesorul la primul curs în cadrul facultății.

În căutarea răspunsului, am realizat cu o oarecare uimire, că nu știam să-mi explic clar motivele pentru care mă aflam acolo, în acea zi. Nu mă gândisem niciodată cu adevărat la asta. Ceea ce se întâmpla era faptul că nu știam atunci să transform în cuvinte un proces care începuse, de fapt, cu mult timp în urmă.

Abia după primii ani de practică am reușit să-mi răspund la întrebare și am realizat că meseria aleasă îmi este și vocație.

De mai bine de 12 ani sunt psiholog și psihoterapeut. Abordarea pe care o am este una eclectică, având la bază o formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală, dar dorind să aprofundez vastul domeniu al psihoterapiei, m-am îndreptat către psihoterapia psihanalitică. Cu toate acestea, învățarea nu se oprește niciodată, aș spune.

În acești ani am lucrat în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București ca psiholog în programul național „Stop fumat”. Am avut ocazia să lucrez cu pacienți cu boli asociate fumatului și am colaborat în paralel cu Clinica Somnolog (tratament insomnie). De asemenea, am făcut voluntariat la Institutul Fundeni într-un proiect menit să-i ajute pe copiii cu boli oncologice și să ofere susținere familiilor acestora. Având experiența programului din cadrul institutului sus-menționat, am avut oportunitatea de a colabora timp de 5 ani cu Clinica Atelier PSY, specializată în tratamentul adicțiilor. În prezent lucrez în cabinetul privat, practicând psihoterapie individuală și de grup cu adulți și adolescenți. 

Acum, când mai sunt întrebată cum am ales meseria asta, îmi vine să spun că ne-am ales una pe cealaltă.